181. Imobilizarea unei motociclete de către polițistul rutier se dispune:

Imobilizarea unui vehicul pentru refuzul conducătorului auto de a se legitima nu mai este prevăzută în legislația rutieră actualizată și aplicabilă începând cu data de 27 octombrie 2024.

Legislație:

OUG nr. 195/2002

Articolul 117

(1) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către polițistul rutier în cazul săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:

a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fără a avea montate plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

b) conducerea unui vehicul care deteriorează drumul public sau afectează mediul ori care prezintă deficiențe periculoase la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție;

c) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite și/sau mase depășite;

d) conducerea unui vehicul despre care exista date sau indicii că face obiectul unei fapte de natura penală;

e) refuză să se legitimeze;

f) se află sub influența băuturilor alcoolice, a substanțelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată de o altă persoană;

g) nu respectă timpii de conducere și de odihna prevăzuți de lege.

(2) Imobilizarea unui vehicul se dispune și în cazul în care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri săvârșește o faptă de natură penală sau este urmărit pentru săvârșirea unei infracțiuni.

(3) Pentru oprirea forțată sau imobilizarea în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), poliția rutieră poate utiliza dispozitive speciale omologate.

(4) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilește prin regulament.

Notă

Începând cu data de 27-10-2024, conform Punctului 39, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 21 iunie 2024, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 591 din 25 iunie 2024 coroborat cu prevederile Alineatului (2), Articolul VII din același act normativ, articolul 117 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 117

(1) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea acestuia în afara părții carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de marginea drumului, și punerea lui în imposibilitate de mișcare prin folosirea unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare și se dispune de către polițistul rutier în cazul săvârșirii de către conducătorul acestuia a uneia dintre următoarele fapte:

a) conducerea unui vehicul neînmatriculat sau neînregistrat ori cu număr de înmatriculare sau de înregistrare fals ori fără a avea montate plăcuțele cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare;

b) conducerea unui vehicul care deteriorează drumul public sau afectează mediul ori care prezintă deficiențe periculoase la sistemul de frânare sau la mecanismul de direcție;

c) conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor referitoare la transportul mărfurilor periculoase ori cu gabarite și/sau mase depășite;

d) conducerea unui vehicul despre care există date sau indicii că face obiectul unei fapte de natură penală;

e) se află sub influența băuturilor alcoolice sau a substanțelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată pe loc de o altă persoană;

f) refuză sau nu poate să se supună testării în vederea stabilirii prezenței în organism a alcoolului sau a substanțelor psihoactive, iar conducerea vehiculului nu poate fi asigurată pe loc de o altă persoană;

g) nu respectă timpii de conducere și de odihnă prevăzuți de lege.

(2) Imobilizarea unui vehicul se dispune și în cazul în care conducătorul acestuia ori unul dintre pasageri săvârșește o faptă de natură penală sau este dat în urmărire potrivit legii.

(3) Pentru oprirea forțată sau imobilizarea în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), poliția rutieră poate utiliza dispozitive tehnice sau mijloace de blocare proprii. În situația în care nu poate utiliza mijloace sau dispozitive proprii, măsura imobilizării dispusă de poliția rutieră se duce la îndeplinire de administrația publică locală sau administratorul drumului public.

(4) Revocarea imobilizării vehiculului se dispune:

a) de către organul judiciar competent, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și d) și alin. (2);

b) după înlăturarea stării de pericol, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c);

c) după trecerea a 24 de ore, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) sau f);

d) după respectarea timpilor de odihnă, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. g).

(5) Persoana care va asigura conducerea vehiculului în situația prevăzută la alin. (1) lit. e) sau f) este supusă în prealabil testării în vederea stabilirii prezenței în organism a alcoolului sau a unor substanțe psihoactive.

(6) Refuzul persoanei prevăzute la alin. (5) de a se supune testării privind consumul de alcool sau substanțe psihoactive conduce la imobilizarea vehiculului potrivit alin. (1) lit. e) sau f), după caz.

(7) Procedura de imobilizare a vehiculelor în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2) se stabilește prin regulament.