CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor şi a celorlalte categorii de participanţi la trafic, drepturile, obligaţiile şi răspunderile care revin persoanelor fizice şi juridice, precum şi atribuţiile unor autorităţi ale administraţiei publice, instituţii şi organizaţii sunt supuse dispoziţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.
(2) Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului.
(3) Autoritatea competentă în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementari, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române.
(4) Reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit, după caz, de către autorităţile publice centrale sau locale cu atribuţii în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi cu respectarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
(5) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică tuturor participanţilor la trafic, precum şi autorităţilor care au atribuţii în domeniul circulaţiei şi siguranţei pe drumurile publice şi în domeniul protecţiei mediului.
ART. 2
Îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de către poliţia rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.
ART. 3
Circulaţia pe drumurile publice din zona de frontieră şi din alte zone pentru care, potrivit legii, s-au stabilit restricţii se face cu respectarea reglementarilor instituite pentru acele zone.
ART. 4
Controlul circulaţiei vehiculelor aparţinând instituţiilor din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţa naţională se efectuează de către poliţia rutieră, precum şi de personalul desemnat de către aceste instituţii.
ART. 5
(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce îi revin, cu avizul poliţiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, şi să le menţină în stare corespunzătoare.
(2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjeneşte sau pune în pericol siguranţa circulaţiei, şi să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia.
(3) Autorităţile publice locale sunt obligate să amenajeze staţiile mijloacelor de transport public de persoane, prevăzute cu alveole sau refugii, cu avizul poliţiei rutiere.
(4) Se interzic amplasarea construcţiilor de orice fel şi practicarea actelor de comerţ pe trotuar sau pe acostament, în parcările amenajate sau pe partea carosabilă, în condiţiile în care acestea ar afecta siguranţa circulaţiei pietonilor şi vehiculelor.
(5) În perimetrul staţiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate doar spaţii:
a) de aşteptare pentru călători;
b) pentru comercializarea legitimaţiilor de călătorie.
(6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum şi a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravenţional, civil sau penal, în condiţiile legii.
(7) Orice măsură de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu avizul poliţiei rutiere.
(8) Prin excepţie de la alin. (7), în cazuri temeinic justificate, poliţia rutieră poate dispune, fără acordul administratorului drumului public, măsuri temporare de restricţie a circulaţiei pe drumurile publice.
(9) În scopul asigurării desfăşurării în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, poliţia rutieră poate solicita administratorului drumului public executarea sau, după caz, desfiinţarea de amenajări rutiere.
ART. 6
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:
1. acordare a priorităţii – obligaţia oricărui participant la trafic de a nu îşi continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obliga pe ceilalţi participanţi la trafic care au prioritate de trecere să îşi modifice brusc direcţia sau viteza de deplasare ori să oprească;
2. acostament – fâşia laterală cuprinsă între limita părţii carosabile şi marginea platformei drumului;
3. amenajări rutiere – totalitatea construcţiilor, dispozitivelor şi oricăror mijloace tehnice, altele decât cele destinate semnalizării, amplasate pe drumul public în scopul asigurării securităţii rutiere;
4. ansamblu de vehicule – vehiculul cu motor cuplat cu unul sau două vehicule, care circulă pe drum ca o unitate;
5. autostrada – drumul naţional de mare capacitate şi viteză, semnalizat special, rezervat exclusiv circulaţiei autovehiculelor, cu sau fără remorci, care nu serveşte proprietăţii riverane, prevăzut cu două căi unidirecţionale, separate printr-o zonă mediană sau, în mod excepţional, prin alte modalităţi, cu excepţia unor locuri speciale sau cu caracter temporar, având cel puţin două benzi de circulaţie pe sens şi banda de urgenţă, intersecţii denivelate şi accese limitate, intrarea şi ieşirea fiind permise numai prin locuri special amenajate;
6. autovehicul – orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, precum şi tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule. Troleibuzele sunt considerate autovehicule;
6^1. anvelope de iarnă – anvelope omologate conform Directivei 92/23/CE a Consiliului din 31 martie 1992 privind pneurile autovehiculelor şi ale remorcilor acestora, precum şi montarea lor, Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU) nr. 30 sau Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite CEE-ONU nr. 54, după caz.
7. banda de circulaţie – subdiviziunea longitudinală a părţii carosabile, materializată prin marcaje rutiere sau alte mijloace, dacă are o lăţime corespunzătoare pentru circulaţia într-un sens a unui şir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplasează pe două roţi;
8. banda de urgenţă – subdiviziunea longitudinală suplimentară, situată la extremitatea din partea dreapta a autostrăzii, în sensul de circulaţie, destinată exclusiv staţionării autovehiculelor în cazuri justificate, precum şi circulaţiei autovehiculelor cu regim prioritar care se deplasează la intervenţii sau în misiuni cu caracter de urgenţă;
9. banda reversibilă – banda de circulaţie, marcată şi semnalizată, situată lângă axa drumului, destinată circulaţiei autovehiculelor într-un sens sau în altul, în funcţie de intensitatea traficului;
10. bicicleta – vehiculul prevăzut cu două roţi, propulsat exclusiv prin forţa musculară, cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;
11. coloana oficială – unul sau mai multe vehicule care circulă pe drumul public şi sunt însoţite de unul sau mai multe autovehicule ale poliţiei rutiere, care au în funcţiune semnale speciale de avertizare sonore şi luminoase de culoare roşie;
12. conducător – persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de tracţiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie;
13. abrogat.
14. drum public – orice cale de comunicaţie terestra, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;
15. unităţi de asistenţă medicală autorizate – unităţile sanitare cu personal calificat şi cu dotare corespunzătoare pentru examinarea medicală ambulatorie a candidaţilor la obţinerea permisului de conducere şi a conducătorilor de autovehicule, de tractoare agricole sau forestiere ori de tramvaie, autorizate de autoritatea de sănătate publică judeţeană sau de cea a municipiului Bucureşti, după caz;
16. intersecţie – orice încrucişare, joncţiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spaţiile formate de acestea;
16^1. înmatriculare/înregistrare – operaţiunea administrativă prin care se atestă că un vehicul poate circula pe drumurile publice. Dovada atestării înmatriculării/înregistrării este certificatul de înmatriculare/înregistrare şi numărul de înmatriculare/înregistrare atribuit;
16^2. înmatriculare/înregistrare permanentă – operaţiunea de înmatriculare/înregistrare prin care se atribuie certificat de înmatriculare/înregistrare şi număr de înmatriculare/ înregistrare pentru o perioadă nedeterminată;
16^3. înmatriculare temporară – operaţiunea de înmatriculare prin care se acorda certificat de înmatriculare şi număr de înmatriculare pentru o perioada determinata;
17. localitate – cătunul, satul, comuna, oraşul şi municipiul ale căror intrări şi ieşiri sunt semnalizate în conformitate cu prevederile legale;
18. masa totală maximă autorizata – masa maximă a unui vehicul încărcat, declarată admisibilă în urma omologării de către autoritatea competentă;
19. mijloc tehnic certificat – dispozitivul care dovedeşte consumul de substanţe psihoactive ori prezenţa în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulaţie;
20. mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic – dispozitivul care stabileşte concentraţia de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei;
21. moped – autovehicul, cu două sau trei roţi, a cărui viteză maximă prin construcţie este mai mare de 25 km/h, dar nu depăşeşte 45 km/h şi care este echipat cu un motor cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrică ce nu depăşeşte 50 cmc sau cu un alt motor cu ardere internă ori, după caz, electric, a cărui putere nominală continuă maximă nu depăşeşte 4 kW, iar masa proprie a vehiculului nu depăşeşte 350 kg, neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculului electric. Este asimilat mopedului cvadriciclul uşor, astfel cum este definit la pct. 6 partea A din anexa nr. 1 la secţiunea 4 din Reglementările privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere, precum şi omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 211/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
22. motocicletă – autovehiculul cu două roţi, cu sau fără ataş, echipat cu un motor care are o capacitate cilindrică mai mare de 50 cmc şi/sau a cărui viteză maximă, prin construcţie, depăşeşte 45 km/h;
23. parte carosabilă – porţiunea din platforma drumului destinată circulaţiei vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zonă despărţitoare sau prin diferenţa de nivel;
24. participant la trafic – persoană fizică ce utilizează, la un moment dat, drumul public;
25. pista pentru biciclete – subdiviziunea părţii carosabile, a trotuarului ori a acostamentului sau pista separata de drum, special amenajată, semnalizată şi marcată corespunzător, destinată numai circulaţiei bicicletelor şi mopedelor;
26. prioritate de trecere – dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalţi participanţi la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice;
27. remorcă – vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un tractor agricol sau forestier;
28. remorcă uşoară – remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg;
29. semiremorcă – remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este preluată în parte de către un autovehicul sau de către un tractor agricol sau forestier;
29^1. suspendarea înmatriculării – operaţiune administrativă care constă în interzicerea temporară a dreptului de a pune în circulaţie şi a utiliza un vehicul pe drumul public;
30. tractor agricol sau forestier – orice vehicul cu motor, care circulă pe roţi sau pe şenile, având cel puţin două axe, a cărui principală funcţie constă în puterea sa de tracţiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta ori a acţiona anumite echipamente, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă ori forestieră şi a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcţie secundară. Sunt asimilate tractorului agricol sau forestier vehiculele destinate efectuării de servicii ori lucrări, denumite maşini autopropulsate;
31. abrogat;
32. trecere la nivel – încrucişarea la nivel dintre un drum public şi o cale ferată sau linie de tramvai, care dispune de o platformă independentă;
32^1. triciclu cu motor – autovehicul cu trei roţi dispuse simetric, a cărui viteză maximă prin construcţie depăşeşte 45 km/h, care este echipat cu un motor având o cilindree de peste 50 cmc, în cazul unui motor cu ardere internă, sau cu un motor electric cu putere nominală continuă ce depăşeşte 4 kW;
33. trotuar – spaţiul longitudinal situat în partea laterală a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferenţă sau fără diferenţă de nivel, destinat circulaţiei pietonilor;
34. deţinător mandatat – persoană fizică sau juridică care foloseşte un vehicul în baza unui contract de leasing sau contract de închiriere;
35. vehicul – sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;
35^1. vehicul nou – vehicul care nu a mai fost niciodată înmatriculat;
36. vehicul cu mase sau dimensiuni de gabarit depăşite – vehiculul care, datorită dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depăşeşte masele totale maxime admise sau dimensiunile de gabarit admise, prevăzute în reglementările legale;
37. vehicul în circulaţie internaţională sau în trafic internaţional – vehiculul care, prin deplasarea sa, depăşeşte cel puţin o frontieră de stat;
38. zona drumului public cuprinde suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive ale drumului, zona de protecţie şi zona de siguranţă. Limitele zonelor drumurilor se stabilesc în conformitate cu prevederile legale;
39. zona pietonală – perimetrul care cuprinde una sau mai multe străzi rezervate circulaţiei pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale;
40. zona rezidenţială – perimetrul dintr-o localitate unde se aplică reguli speciale de circulaţie, având intrările şi ieşirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale.